cu
trecerea de la cal la automobil. La inceput a fost numele de
familie al unui oarecare William, un modest taran irlandez care
si-a abandonat ferma din Brandon, pentru a-si incerca sansa
undeva in Lumea Noua, pe linga Dearborn-Detroit, in
Springwells Township. *La 30 iulie 1863, sotia sa, Mary Litogot, fiica de fermier de origine olandeza, i-a adus pe lume un fiu, Henry, dupa care au urmat alti doi baieti si doua fete. Cu toata insistenta batrinului William de a-l atrage pe Henry catre treburile fermei, baiatul era tot mai aprins dupa mecanica. In paralel cu studiile sale, Herny bricola fiare cu ardoare, asemenea francezului Louis Renault, fiind supranumit 'copilul cu capul plin de roti'. La virsta de 16 ani, Henry pleca la Detroit unde, la inceput pentru 2 dolari si jumatate pe saptamina, a muncit ca ajutor mecanic la Fratii Flower, specializati in masini unelte. Fire nelinistita, dupa ce nu a mai avut ce invata, a cautat altceva si astfel a lucrat doi ani in domeniul motoarelor marine, la firma Dry Dock Engine Company, unde monta motoare mici cu abur. In 1887, la 24 de ani, Henry se casatoreste cu domnisoara Clara Bryant careia ii daruieste ca dar de nunta o casa construita de el si mobilata la subsol cu un autentic atelier mecanic. *Cu toate ca, ulterior, cisiga 135 dolari pe luna ca tehnician la Detroit Edison Company, era nemultumit si in 1891 incepe constructia unui motor cu ardere interna, pentru care a conceput si construit o trasura pe patru roti. Talent practic si nativ, fara a cunoaste prea multa teorie, Ford si-a construit motorul doar cu doi cilindri, jumelati, raciti cu aer, care dezvolta o putere de aproximativ 4 CP. Mai tirziu, pe baza unor incercari dobindite prin exploatarea in diferite conditii a trasurei-automobil, pe aproximativ 1000 mile, Henry a construit doua automobile similare, iar abia peste citiva ani, spre sfirsitul lui 1899 a reusit sa defineasca primul sau automobil - model A - propulsat de un motor tot cu doi cilindri, amplasati sub scaunul conducatorului, raciti cu aer. Acest model a fost inlocuit dupa doi ani de un altul botezat C care, de asemenea, s-a fabricat timp de doi ani. *In 1899 Henry este angajat ca inginer sef la Detroit Automobile Company si apoi ca actionar. Om integru si incapatinat, Ford, vazind ca treburile nu merg prea bine, mai ales ca el dorea sa construiasca automobile de serie, in 1902 se retrage si incepe sa construiasca automobile de curse. *In 1903, Ford si-a incununat cercetarile ajutat fiind de un talentat mecanic, Tom Cooper, prin construirea a doua automobile cu motoare ce atingeau 80 CP, de mare viteza, botezate 999 dupa numele celei mai rapide locomotive - The Arrow. Ford participa ca pilot la cursa nationala de la Gross-Point cu motorul sau bicilindric si iese invingator. La 4 ianuarie 1904, pe gheata lacului Saint Clair, Ford bate doi francezi, Anger pe Mors si Charles Schmidt pe Packard, realizind o viteza medie de 147km/h dupa care renunta la pilotarea automobilelor de curse. Cu automobilul 999, ciclistul Oldfield Barney, care nu mai condusese niciodata, dar viteza era meseria lui, a concurat pe pista de la Gross-Point., ca pilot de curse al lui Ford si a cistigat. *Cu fondurile obtinute, Ford si-a construit propria lui uzina la 16 iulie 1903. Astfel, a luat nastere Ford Motor Company, cu un capital de 100.000 $. In aceasta perioada, lupta cu concurenta, reprezentata de firmele Cadillac, Packard, Oldsmobile, era foarte dura si Ford, in ciuda faptului ca a incercat si construit diferite tipuri (A, B, C, F, K, N, R, S), nu era multumit de pretul de cost ridicat al automobilului. Un an mai tirziu, Ford a trecut la fabricarea primului motor cu patru cilindri, iar in 1906 la modelul K, care ar fi vrut sa fie un automobil de lux, dotat cu un motor patrat cu sase cilindri in linie de 7.040 cmc. Insuccesul lui K a fost de bun augur pentru Henry Ford deoarece s-a convins din proprie experienta ca viitorul automobilului este legat de crearea unui model popular simplu, produs in cantitati mari si vindut la un pret cit mai accesibil. Mai intii a fabricat modelul N, cu aceasta ocazie abandonind pentru totdeauna motorul bicilindric. Ford T. *La 1 octombrie 1908 a iesit de pe banda de montaj automobilul cu nr. 1 visat de cel al carui nume il purta: Ford, model T Lizzie, devenit celebru deoarece a motorizat America, fiind usor, durabil, performant si universal, avind un avans de aproximativ 10 ani fata de concurenta. La Fordul T, motorul avea patru cilindri in linie de 2.984 cmc si o cutie de viteze cu 2 trepte. T Lizzie af fost fabricat pina in 1927 in 15.007.033 exemplare, record batut doar de broscuta Volkswagen, 40 de ani mai tirziu. Unul din sloganurile cele mai cunoscute ale lui Ford era: 'cereti-mi orice culoare, dar sa fie neagra '. *Primele 1.000 de autoturisme Ford T, fabricate in 1908, s-au recunoscut prin cele doua pedale, care la unele autoturisme s-au modificat, dupa dorinta, in trei pedale, contra sumei de 15 $. Declansarea primului razboi mondial a impus reducerea consumului de combustibil, masura care s-a repercutat si asupra evolutiei lui Ford T, care de la o putere de 22 CP a trecut in 1917 la 20 CP, cu o viteza maxima de 60 km/h, satisfacatoare pentru necesitatile acelor timpuri. Caroseria lui T se realiza din lemn pina in anul 1911, dupa care s-a ajuns la un compromis: structura din lemn, imbracata in tabla. In 1915, s-au lansat in fabricatie doua noi modele: CI cu doua usi si un coupe decapotabil. In acelasi an s-au produs importante modificari de stil ale Fordului T si anume:la aripile din spate, a unghiului de inclinare a capotei, a claxonului. In anul 1917, Ford T capata o noua fata, capota s-a latit, iar aripile s-au curbat. In 1919 s-au introdus starterul la carburator si jentile demontabile. Dupa inca doi ani s-a construit caroseria cu patru usi. Pretul a scazut de la 900 $ in 1910 la 360 $ in 1926. *Se spune ca in ziua in care a incetat fabricatia lui Ford T ca efect al studiului pietii (prin care s-a apreciat ca acest tip este perimat), Henry Ford a parasit uzina racnind ca un leu, vazindu-se copilul atit de iubit abandonat de catre cei in care a crezut poate cel mai mult. *Dupa conceptia proprie si adoptind ideile ing. Frederick W. Taylor, Ford a introdus fabricatia in masa, pe banda rulanta, prin construirea unor linii continue de asamblare multipla, care se intilneau pe o banda finala. Pentru a avea o productivitate mare, a trecut la simplificarea proceselor tehnologice de asa maniera incit fiecare unitate mecanica sa execute o singura operatie. Spirit inventiv, Ford a schimbat conceptia veche de aprovizionare a atelierelor de montaj prin imbracarea continua a benzilor cu piesele necesare, care asigurau o mare cadenta de fabricatie, fara intreruperi. *Conducator de intreprindere, economist, mecanic exceptional, cercetator, Henry Ford a fost o figura putin obisnuita in lumea automobilului. Aceasta datorita faptului ca rareori se intilneste un om care sa aiba talent in tot ceea ce face. Mustang *In anii '60 era inca greu de intrevazut schimbarea care va veni in caracterul masinilor americane. Marile limuzine cromate sclipeau orbitor si defilau maiestuos prin fata admiratorilor. Lee Iaccoca era pe atunci vice-presedinte al lui Ford si, in aceasta calitate, a sustinut din rasputeri proiectul unui automobil sportiv deosebit. Silueta simpla, cu mai putin crom decit se obisnuia, cu capota lunga si spatele scurt a fost elaborata de catre Departamentul de design al firmei. Lucru mai putin obisnuit, tehnicienii au fost pusi in fata caroseriei si li s-a cerut sa gaseasca solutiile necesare pentru a face din acest model o masina functionala. *Pe data de 17 aprilie 1964, nu mai putin de 29 milioane de telespectatori de pe intreg teritoriul Statelor Unite au putut admira noul Ford Mustang pe micile ecrane. 24 de ore dupa aceea, Ford primise deja 22.000 de comenzi. Daca stilul remarcabil al masinii a sedus pe loc o gramada de clienti, partea mecanica era punctul discutabil al lui Mustang. Motoarele aveau 6 cilindri in linie de 2,7 litri, 101 CP sau V8 de 4,2 litri si 164 CP. Pina la sfirsitul anului 1964, gama a fost completata cu inca trei variante ale motorului V8 de 4,7 litri, cu puteri de 200, 225 si 271 CP. Pretul de vinzare al Mustangului era deosebit de atractiv: 25.000 $, aproape jumatate in pretul concurentului direct al lui Mustang: Chevrolet Corvette. Caroseria era oferita in trei variante: cabriolet, coupe in trei volume si fastback. *In 1965 a fost propus un kit GT care oferea suspensii imbunatatite, bara antiruliu. Cunoscutul preparator de masini de curse, Caroll Shelby a prezentat in acelasi an varianta GT 350, care dezvolta o putere de 306 CP. Mustang-urile Shelby au reusit sa invinga in campionatul masinilor de turism modificate (NASCAR) in 1965, 1966 si 1967. Mustang continua sa se produca si astazi, din 1964 pina in prezent fiind realizate mai multe tipuri de caroserie, cel mai celebru Mustang raminind, totusi, prima versiune. GT 40 *In 1963, Ford ducea tratative cu Ferrari pentru a cumpara actiuni ale firmei din Maranello. Suma de 70 de milioane $ avansata de Ford nu l-a sensibilizat pe Enzo Ferrari si negocierile s-au terminat in coada de peste. Singura consecinta a fost decizia lui Lee Iaccoca, vice-presedintele lui Ford, de a construi cu orice pret o masina care sa invinga pe pista masinile rosii ale lui Ferrari. In 1963 alergase la Le Mans o masina Lola GT cu motor central preluat de la Ford Fairlane. Acelasi motor urma sa fie folosit ca baza tehnica pentru viitorul Ford GT 40 . Dezvoltarea acestui proiect a revenit diviziei Ford Advanced Vehicles, infiintata in toamna anului 1963. Prototipul a fost construit pe un sasiu Lola Mk 6, iar prezentarea noului bolid a avut loc la 1 aprilie 1964, pe aeroportul Heathrow din Londra. Au fost facute teste la Le Mans in urma carora a rezultat ca mai sint multe aspecte de pus la punct. Lee Iaccoca alocase pentru GT 40 o suma dubla decit cea oferita pentru Ferrari. Deoarece masina nu avea aderenta, s-a montat un eleron in spate. S-a recurs la o cutie de viteze cu 5+1 trepte ZF, dupa care s-a pus problema revizuirii suspensiilor si frinelor... *Prima victorie obtinuta de GT 40 a fost in cursa de anduranta de 2.000 km de la Daytona, masina fiind pilotata de Ken Myles. La Le Mans s-au aliniat la start sase masini: patru GT 40 echipate cu motorul de 5,3 litri si doua prototipuri numite Mk II. Acestea aveau motoarele V8 de 7 litri ce dadeau o putere de 485 CP. Viteza maxima atinsa era de 330 km/h. Din pacate, automobilele Ford s-au dovedit insuficient de fiabile, Ferrari cistigind cursa. Dupa o serie de modificari in urma carora greutatea masinii a crescut de la 907 kg la 1.216 kg, opt masini se prezentau la startul cursei de la Le Mans 1966. Dupa 24 de ore, primele trei masini erau Ford: locul 1 era ocupat de echipajul Miles/Hulme, urmat de McLaren/Amon si Bucknum/Hutcherson. Onoarea era salvata. In 1967, succesul avea sa se repete: A.J. Foyt/Dan Gurney pe Mk II a iesit cistigator. In 1968 Ford aduce a treia victorie la Le Mans prin echipajul P. Rodriguez/L. Bianchi, in acelasi an Ford cistigind si Campionatul Mondial de Masini Sport. *Dupa aproximativ 30 de ani, Ford lanseaza modelul GT 90 , o masina ce preia multe elemente de design de la GT 40. Motorul V12 de 720 CP ii imprima masinii o viteza maxima de 380 km/h. Adresa: USA Ford Motor Company, World Headquarters, The American Rd., Dearborn Michigan 48121 |