BUGATTI Italianul Ettore Bugatti (1881-1947) a fost, ca si compatriotul sau Enzo Ferrari, unul dintre cei mai straluciti constructori de automobile de curse si de lux. Nascut in familia unui arhitect si pictor, Ettore ar fi trebuit sa urmeze cariera artistica a tatalui. Dar la virsta de 17 ani, tinarul Bugatti se angajeaza ca ucenic la Prinetti si Stucchi, o mica firma din Milano, cu existenta efemera, care construia tricicluri animate de motoare cu un singur cilindru, destinate primelor intreceri motorizate de la sfirsitul secolului trecut. Dupa o jumatate de an de la angajarea sa, Ettore concepe primul sau automobil de curse, tot un triciclu, dar echipat cu doua motoare. Cu acest automobil, Bugatti obtine prima sa victorie sportiva in cursa Verona-Mantua. Gustul pentru competitii se amplifica, succesele nu intirzie sa se arate si, in 1901, Ettore pune bazele unei firme proprii, ajutat de un asociat, Count Galinelli. Firma Bugatti-Galinelli, cu sediul la Ferrara, in care s-au construit citeva masini echipate cu motoare de performanta (4 cilindri, 3054 cmc) s-a desfiintat dupa numai trei ani de existenta. Una din acele masini a fost prezentata la Expozitia Internationala de Automobile din Milano, unde a obtinut premiul 1. In acea constructie mecanica proiectata de Bugatti (care abia implinise 19 ani) erau inglobate citeva noutati tehnice de interes la acea vreme: supape in cap, aprindere prin bobina si bujii. *Dupa o trecere pe la fabrica baronului de Dietrich din Niederbron (nu departe de Strasbourg), unde detine functia de constructor-sef, dupa un stagiu la firma Deutz, unde se distinge prin extraordinarul sau talent, dupa ce construieste o noua masina de curse (300 kg greutate, motor de 1100 cmc cu axa cu came in cap 100 km/h), Ettore infiinteaza in 1909 "Automobiles E. Bugatti", firma de celebritate mondiala, disparuta in 1956, la 9 ani dupa moartea genialului ei creator. Sediul firmei si al uzinei Bugatti s-a aflat la Molsheim, in Alsacia, pe locul unei foste fabrici de vopsele. Faima uzinei din Molsheim s-a cladit pe masinile de exceptie construite acolo, dar si pe originalitatea organizarii activitatii. In anii sai de glorie, firma folosea in jur de 700 de salariati, care lucrau in ateliere-farmacii, realizind automobile de turism, de curse, exemplare de mare rafinament tehnic. La Molsheim s-au construit, de asemenea, ambarcatii sportive, motoare de avion, automotoare. Printre cele mai reusite masini care au vazut lumina zilei la Molsheim se numara tipul 35, construit in perioada 1924-1930. Aceasta masina a fost construita in mai multe variante, cu motoare de 1500 cmc, 2000 cmc, si 2300 cmc, 8 cilindri in linie ce aveau axa cu came in cap care actiona cite trei supape pe cilindru. Adversar, la inceput, al compresorului, Bugatti l-a utilizat dupa aceea pe unele dintre motoarele sale. In materie de limuzine, cel mai reusit model Bugatti a fost Royale, masina destinata regilor, echipata cu un motor de 8 cilindri, 12.800 cmc, 300 CP. In perioada 1927-1933 s-au construit sapte exemplare ale acestui model, din care sase mai exista si astazi in unele muzee sau colectionari particulari, fiind cotate la sume astronomice. *Bugatti considera ca proiectarea masinii ramine prima si, totodata, cea mai importanta etapa a fabricarii unui nou model de automobil. Isi facea singur schitele, avind o imaginatie si intuitie mecanica iesita din comun. Avea pasiunea sa verifice piesa cu piesa, pentru a le aprecia calitativ. Nu permitea sa se atinga piesele metalice lustruite decit cu manusi. Primele masini create la Molsheim au fost tipurile 13-15 si 17 dotate cu motoare cu 4 cilindri de 1327 cmc. La Salonul de Automobile de la Paris din 1910, Bugatti a avut mare succes comercial, montind si un mare numar de automobile sport si lux, cu pret de cost ridicat. Tot in aceasta perioada, Bugatti a vindut o licenta de automobil firmei Peugeot (Babycar) cu motor de 850 cmc si a construit, in acelasi timp, citeva automobile de curse, dotate cu motoare de 4 cilindri si 5 litri, indreptindu-si atentia spre modificarea transmisiilor pentru automobilele de curse. Primul automobil din aceasta serie, l-a vindut aviatorului Roland Garros. Aceasta masina a purtat numele calului unui celebru bandit, Black Bess, iar mai tirziu Roland Garros, in amintirea aviatorului francez disparut. In 1918, Bugatti a brevetat frina hidraulica, pe care a prezentat-o in 1920 la Salonul de la Paris, brevetul fiind folosit mai tirziu de cunoscuta firma Lookheed. Reputatia lui Bugatti a crescut si mai mult dupa cistigarea curselor de la Le Mans (1920) si Brescia (1921), asigurindu-si astfel o productie de automobile constanta, cererea fiind mult peste posibilitatile sale. Anul 1926 l-a adus pe Bugatti in topul mondial al constructorilor de automobile, fiind declarat campion mondial, in urma nenumaratelor victorii acumulate in curse celebre: Targa Florio, Monza, Reims, Roma. Pina in 1929, Bugatti a mai scos un singur model, 43 Grand Prix Sport, cel mai rapid automobil din lume. La o intrecere automobilistica, disputata in anul 1927 la Miramose, Bugatti l-a intilnit pe Jean Calcianu, alergator roman ce avea sa lucreze pentru Bugatti, aducind o serie de noutati si imbunatatiri la modelele Bugatti. Din 1930, la conducerea uzinei a venit Jean Bugatti, fiul lui Ettore, care a adus idei noi, moderne, realizind tipul 57, care a cistigat cursa de la Le Mans de doua ori. La 10 august 1939 decedeaza Jean Bugatti, intr-un accident nocturn, in timp ce incerca o masina 57 G. In timpul celui de-al dolea razboi mondial, uzina a fost distrusa complet, Ettore facind eforturi deosebite pentru a o reface. Participind cu 5 masini la Marele Premiu al Eliberarii, in 1946, cistiga ultima cursa din viata, decedind la 21 august 1947. La Royale. In dupa-amiaza unei zile a lunii august 1928, Bugatti a acceptat sa se intilneasca cu un om de afaceri, Pierre Dupont, in separeul cafenelei Central din Molsheim. N-a apucat bine sa intre in separeul stabilit, ca Dupont se ridica si i se adreseaza: - Stimate, domnule Bugatti, imi pare bine ca ati acceptat aceasta intilnire, dar va rog sa-mi dati voie sa o prezint pe Lady Marry! (nepoata lui Henry Royce) - Ettore Bugatti, se prezenta acesta, tulburat si cu un nod in git, la auzul numelui firmei care il obseda. Daca nu sint prea indiscret, Lady Marry, ce v-a determinat sa veniti in acest oras? - Domnule Bugatti, am avut de rezolvat la Strassbourg unele probleme comerciale ale firmei. Inainte de ora prinzului am fost plimbata cu un autoturism Bugatti. Am luat cunostinta de calitatile automobilului construit de dvs, nu am de gind sa va necajesc sau sa va sfidez, dar sa stiti de la mine, care stiu sa apreciez o masina si sa o conduc, ca cel mai bun autoturism de pe glob ramine tot marca Rolls-Royce, incheie Lady Marry cu un ton sfidator si categoric. A doua zi, Bugatti a adunat toti angajatii din fabrica si le-a povestit cele intimplate in ziua precedenta la cafeneaua Central. In unanimitate s-a hotarit ca trebuie sa se realizeze un autoturism care sa serveasca drept replica la sfidarea ce le-a fost transmisa prin Lady Marry. S-a mai hotarit ca totul sa fie secret. In vara lui 1929 apare modelul dorit, pe care Bugatti l-a numit La Royale. Acesta a invitat discret pe cei mai buni alergatori ai vremii - Constantini, Goux si Charavel - ca sa incerce prototipul. Ei au fost suprinsi de capacitatile acestui automobil, intrebindu-l pe Bugatti in cite exemplare il va produce. Ettore le-a raspuns ca va fi produs in sapte exemplare, din care sase le va vinde celor care pot plati greutatea sa in aur. Bugatti continua personal probele, folosind cele mai dificile drumuri din Alpi, Pirinei si nordul Italiei, in anul 1930 aparind si celelalte sase exemplare, fiecare avind o caroserie proprie: Bugatti Royale Torpedo, Bugatti Royale Coach Weymann, Bugatti Royale Cabriolet Weinberger, Bugatti Royale Coupe Binder(masina ce trebuia sa apartina regelui Carol II al Romaniei), Bugatti Royale Coupe Napoleon, Bugatti Royale Coupe de Ville, Bugatti Royale Coach Keliner. Principalele caracteristici ale acestui fenomenal autoturism sint impresionante. Motorul avea 1,40 metri lungime, 8 cilindri in linie, 12.760 cmc, turatia maxima 2000 rpm, 3 supape pe cilindru. Motorul nu poseda nici o garnitura, totul era perfect ajustat, astfel ca sa nu apara nici o picatura de apa, ulei sau vaselina. Din interiorul masinii nu puteai percepe daca motorul functioneaza sau nu, iar zgomotul tobei de esapament de-abia se auzea. Ampatamentul acestei masini masura 4,57 metri, cel mai mare pentru un autoturism la acea vreme. Puntea din fata era tubulara, din doua bucati, unite la mijloc prin manson filetat, pentru a permite si eventuale modificari ale ecartamentului, era un brevet Bugatti si exprima o rara finete constructiva. Prin ea treceau (era gaurita) cele doua arcuri din fata, in acelasi stil ca la masinile de curse. Frinele mecanice, deosebit de puternice, erau racite de jantele de aluminiu, desenate in chip de turbina, care suflau aer intre tamburi. Directia si frinele erau servoasistate. Diferentialul erau unit cu cutia de viteze, care era prevazuta cu trei trepte. Viteza maxima era de 200 km/h, cu un consum la aceasta viteza de numai 5 litri/100 km. Aceste sapte autoturisme erau garantate pe viata, indiferent de numarul anilor sau kilometri parcursi. La inceputul toamnei lui 1930, Bugatti invita pe cei mai talentati constructori de automobile, inclusiv pe rivalul sau, Rolls-Royce, si pe pilotii celebri, Chiron si Conelli, pentru a asista la testul paharului cu apa, lucru nemaiauzit pina atunci. In ziua de 15 septembrie, orele 10, Bugatti aliniaza in piata din centrul orasului cele sapte masini si efectueaza testul. Dupa ce motoarele au fost puse la ralanti, la 200-250 rpm, pe fiecare capota a asezat un pahar cu apa. Suprafata apei din pahare a fost tot timpul linistita, nefiind inregistrata nici o vibratie, nici o trepidatie. Este usor de inteles ca testul paharului cu apa a avut darul sa umbreasca faima uzinelor Rolls-Royce si a constituit, totodata, o indrazneala si o sfidare la adresa batrinului Royce, care o trimisese pe Lady Marry sa-l jigneasca pe Bugatti. Si tot ca o ironie si de dispret ostentativ la adresa lui Rolls-Royce, ce isi ornamenta radiatoarele cu o frumoasa amazoana din argint, care intruchipa masina de vis, Bugatti a asezat pe calandrul celor sapte autoturisme un elefant alb, ca simbol al raritatii si maretiei.